Curcubeul

Mi-a lipsit dintodeauna acea facultate de a inregistra totul, acea atentie continua care face sa-ti poti aminti peste zeci de ani o fraza banala spusa de vre-un coleg sau o  ruda .Nu sunt niciodata prezenta in intregime undeva si deaceea chiar si atunci cind particip la o discutie ca si cum as lua cu adevarat parte la ea, peste citeva ore nu sunt in stare sa reproduc prea multe .Ceea ce retin din intimplari cu adevarat este un anumit sentiment  dominant       al lor , o anumita stare de spirit , o anumita culoare care nu este intodeauna adaptata la real , dar care mereu e complementara subiectivitatii mele.Ceea ce s-a vorbit, cuvintele in sine nu au prea mare importanta pentru mine , ci doar emotiile pe care le trezesc , efectul pe care-l exercita asupra celor implicatii in discutie , conexiunea pe care o face intre oameni.Retin amanuntele nesemnificative , uneori absurde , dar care in mod straniu imi trezesc o stare de bine , de visare, care ma inspira!Tin minte intilnirele cu cineva pentru ca imi amintesc cu precizie felul in care si-a trecut mina prin par si mirosul dulce de primavara pe care-l emana parfumul acestuia.Tin minte verile petrecute in copilarie la tara pentru culoarea cerului si a soarelui ce apune , pentru mirosul ierbii de dimineata si pentru oboseala placuta dupa o zi petrecuta in livada de mere.In felul acesta lumea prin care trec se stringe in mine , se concentreaza intr-un curcubeu de culori .In incercarea de a ma intelege mai bine pe mine insumi , am cautat mereu sa retraiesc din nou aceleasi amintiri , am cautat sa gasesc frumosul si sa fiu o particica din el prin incercarea de a reproduce curubeul din adincul sufletului.